Într-un final,
după mulți ani, le-am lăsat să crească. Evident, erau foarte fragile și se
rupeau ușor. Așa că am început tratamentele intensive de întărire și
regenerare. Aveam diverse metode pe care le alternam. Fie foloseam lacuri de
întărire, fie masam cuticulele cu ulei de măsline sau zeamă de lămâie, fie
țineam unghiile în apă cu sare și ulei. Și ca să vezi că
nu sunt singură pe lume, râdeam când am
citit articolul Iguanitzei.
Încă din vremea
în care le rodeam, m-am învățat să îmi tai cuticulele. Mi se părea că dacă nu
pot renunța la acest obicei, măcar să încerc să le fac să arate mai bine
îngrijind cuticulele. Apropo, sunt producător profesionist de cuticule. Îmi
cresc într-o săptămână cât le cresc altora într-o lună.
Și cam o dată la
două zile mă întorceam la foarfecuță și începeam să ciopârțesc. Până într-o zi,
când am aflat că de fapt nu este sănătos să le tai și că trebuie să le împingi
cu un bețișor de lemn. Am încercat, dar tot nu mi se părea că arată bine. Așa
că mi-am luat ustensilă din aia specială pentru cuticule, cu care, recunosc, nu
mă prea descurc. Oricum, le întrețin cam o dată pe săptămână și când mi se pare
că încep să arate rău, le dau cu ulei din belșug și gata problema.
Normal că mama a
fost cea mai fericită când m-a văzut cu unghiile crescute și de fiecare dată
când merg acasă, îmi ia mâinile la puricat, să vadă dacă arată unghiile bine și
încearcă să se convingă printr-o serie lungă de întrebări că sunt ale mele și
nu mi le-am pus la salon.
Recent, fiind în
sesiune, am început să le ronțăi iar, de stres. Ca să nu fiu văzută prea des cu
cioatele alea, am zis că cea mai bună soluție este să îmi pun unghii cu gel
(deși nu prea eram de acord cu metoda asta). Mă gândeam: “ cu ocazia asta nici nu o să le mai rod, o
să crească, toată lumea o să fie fericită”. Și când mă duc la salon, îmi zice
tipa că sunt prea scurte și că nu are bază să mi le facă. Să le mai las să
crească măcar o săptămână și să revin. Buuuun. M-am ambiționat și nu le-am mai
ronțăit, pentru că eram motivată că o să am cele mai frumoase unghii cu gel
EVER. Și după o săptămână, când le-am văzut crescute, am zis că nu mai are rost
să le fac nimic. Și le-am lăsat în pace să crească singurele.
Am reluat
tratamentele de întărire cu Rimmel London Nail Rescue(tratament care ține două
săptămâni) și Cement Nail Booster de la Miss Sporty (care e foarte tare, pentru
că are și o culoare lăptoasă).
Rutina mea de
îngrijire a unghiilor începe fie cu înmuiatul cuticulelor în apă caldă cu
săpun, fie le dau direct cu ulei, depinde de cât timp/ chef am. Pasul urmator
este să le împing cu un bețișor de lemn și, dacă sunt foarte mari, le
îndepărtez cu foarfecuța, finuț, sau cu ustensila aia (căreia nu știu cum să-i
zic). De la Seacret (standurile alea de prin mall-uri) mi-am luat într-o vară,
la “super ofertă”, setul cu buffer, pilă, ulei de cuticule și cremă de corp.
Uleiul ăla cică avea garanție doi ani și puteai să vii să-l schimbi fără număr-
fără număr. Eu îl am de un an, îl folosesc destul de des și nu am consumat
jumătate din el.
Următorul pas
este să îmi fac unghiile cu bufferul ăla, pentru netezire, întărire și luciu.
La urmă îmi pilesc unghiile, de fiecare dată în același sens, ca să nu devină
mai fragile. Nu le tai, ca să nu se exfolieze/ crape.
Apoi aplic fie
lacul de la Rimmel, fie cel de la Miss Sporty, las să se usuce și mai dau cu
puțin ulei. De fiecare dată când observ că încep să se usuce cuticulele și să
arate nasol, aplic ulei.
Încerc să renunț
la a mai aplica lacuri colorate seara, pentru că nu am niciodată răbdare să
stau neajutorată câte jumătate de oră, cu mâinile în aceeași poziție, de parcă
aș fi făcut o criză de calciu. Și mereu îmi tot găsesc câte ceva de făcut și
apoi le stric și trebuie să o iau de la capăt. Nu mai spun că dacă, printr-o
minune, reușesc totuși să stau cuminte, mi le stric mai târziu prin somn și mă
trezesc dimineața cu model de așternut pe ele.
Așa că încerc să le fac în timpul zilei.
La capitolul
tratamente de scos “gălbeneala”, îmi mai fac câte un amestec cu pastă de dinți
și zeamă de lămâie și îl las cam 15 minute pe unghii, după care continui cu
restul procedeelor.
În timp, am prins
dexteritate și manichiura nu îmi ia mai mult de 15 minute. Pentru unghiile de
la picioare fac exact acelaşi lucru. Atât că, după ce înmoi bine picioarele în
apă fiebinte, cam 15 minute, le șterg și folosesc o pilă de picioare de la Avon
(cred) pentru a îndepărta pielea moartă de pe călcâie și degete.
Pentru
îndepărtarea ojei folosesc un dizolvant fără acetonă. Am găsit o metodă mai
bună și mai curată de a îndepărta oja și anume că tai discheta în patru, o
scald în dizolvant și apoi aplic câte o bucățică pe fiecare unghie și las vreo
5-10 minute, după care trag ușor și curăț (dacă e nevoie). În felul ăsta nici
nu mai intră oja pe sub unghii, nici nu pătez cuticulele.
Am stat acum 2
sau 3 săptămâni cu balerini, pentru că îmi făcusem pedichiura cu un verde
închis, puțin sidefat și mi-am șters unghiile cum făceam în mod normal și am
rămas cu picioarele verzi, de parcă aș fi stat 1 an numai prin iarbă. Aveam
degete verzi, sub unghii eram verde și cuticulele erau- șoc și groază- tot
verzi.
Cam asta ar fi
tot la capitolul unghii. În rest, îmi plac culorile, cât mai vii și cât mai
multe. Bonus picture, NOTD (Rimmel London 60 Seconds 415 Instyle Coral):
No comments :
Post a Comment