August 31, 2013

Baby beauty vloggers - yay or nay?

Scenariu: Stai pe YouTube, faci click-click și te uiți la clipuri din aria ta de interes. Apoi, ochii îți fug la recomandările din dreapta paginii și săgeata se duce automat în direcția aia. Dai click și ajungi într-o zonă a clipurilor YouTube, clipuri de a căror existență nu știai, dar care te intrigă și, uite așa, ajungi să pierzi câteva zeci de minute până la o oră uitându-te uimit la ce ți se arată. Sigur ți s-a întâmplat. Zilele trecute am avut un moment de rătăcire și așa am ajuns să cunosc...beauty vloggerii în varianta mini.

Da. Puștoaice între 7-12 ani care ne arată rutinele de îngrijire, colecția de makeup, felul în care și-au aranjat camera, produsele esențiale din gențile lor (ghiozdanul e so yesterday), colecția de genți, colecția de oje, everyday makeup-ul și cam tot ce s-a văzut la beauty vloggerii consacrați.

Am trecut dintr-un canal de YouTube în altul. Întâi am fost puțin surprinsă să văd niște mini-creaturi interesate de beauty și fashion care postează astfel de clipuri. Apoi m-am amuzat să văd colecții serioase de makeup și rutine de machiaj. După care te întrebi unde anume și dacă se trage linia între joacă, pasiune și iluzia unei necesități pentru astfel de lucruri.

Când eram mică îmi plăcea să mă îmbrac cu hainele bunicii, să-mi aranjez și asortez pălăriile ei la tot felul de rochii pe care le târâiam prin casă, până dădeam peste o pereche de pantofi cu toc și mă mai înălțam cu câțiva centimetri. Îmi plăcea rujul ăla verde care de fiecare dată se transforma ca prin magie într-unul roșu, îmi plăceau șiragurile de mărgele ale mamei și zecile de moduri în care le puteam suprapune, împleti sau încâlci la gât și în păr. 

Rămânea o joacă, o activitate pe care o făceam când adulții erau ocupați, iar mie îmi plăcea să visez că sunt o lady. În restul zilelor, purtam aceleași haine de copil, același rucsac de piele care încă nu s-a rupt de la cele cinci manuale și cele cinci caiete pe care le luam după mine zilnic, iar singura necesitate legată de beauty sau igienă era pachetul de șervețele uscate.

Și vin întrebările? E cute sau absurd? E absurd să spui că fețele alea tinere, pufoase și fresh, fără probleme, nu au nevoie de stratul de glet, de farduri, corectoare, blush-uri, rimel, rujuri, glossuri și iluminatoare? E absurd să te întristeze un copil care spune că nu iese din casă nemachiat? Să vezi că firul s-a rupt, că nu e doar o joacă, un clip de amuzament, ci o chestiune de lifestyle, o necesitate.

Pentru că nimic nu e mai grăitor ca o imagine, sau în cazul ăsta, o serie de clipuri, las să curgă exemplele. Avem de toate, dar începem cu rutina de dimineață și machiajul de zi:


Ce au fetele în geantă. În cazul în care vrei să sari peste ăsta, te avertizez că vei afla câteva informații utile despre Avon și termeni ca „pieptăne de gene”.

http://www.youtube.com/watch?v=F9ElvztYG74

Să zicem că un clip cu rutina de îngrijire de dimineață sau seară e educativ. Să zicem că învață ce este responsabilitatea de a ține un canal și de a posta regulat. Să zicem că nu neglijează alte aspecte din viața lor pentru că stau să filmeze, să editeze, să posteze pe internet. Nici eu nu-mi neglijez jobul pentru că am blog. Să zicem că e girly și plăcut să știi că o puștoaică se interesează de makeup și fashion, dar...e în capul meu un dar. Nu mai e doar o joacă, they are spreading the knowledge.

Oare copiii ăștia sunt supravegheați? Oare părinții știu că au canale de YouTube? Dacă știu, sunt total împăcați cu ideea? Dacă ar afla acum, ar fi? Comentariile...Dacă citești comentariile, te sperii. Comentarii răutăcioase, cuvinte urâte, grele. Cumva ar trebui să te aștepți când te expui pe internet, dar oare sunt pregătite?

Mai sunt cazuri de beauty vloggeri foarte tineri. De exemplu Madison, o copiliță de 5 ani din lumea concursurilor de frumusețe pentru copiii (dacă vezi câteva episoade din Toddlers & Tiaras începi să te întrebi dacă e OK sau foarte greșit), face un Bridal Makeup Look cu de toate. E asistată probabil de mama ei.

http://www.youtube.com/watch?v=N5VBYrNU6wc

Mai e și Talia Joy Castellano, care din păcate a murit de cancer în iulie, la vârsta de 13 ani. O zgâtie super simpatică despre care pot spune că știa să se machieze, nu glumă. Ai ei știau de pasiunea ei, participau la clipuri, o sprijineau, având în vedere circumstanțele.

http://www.youtube.com/watch?v=IH2UanznJfw

Eu am descoperit beauty vlogging-ul acum 5 ani. Văd la fetele astea aceleași topicuri, gesturile sunt aceleași cu ale tipelor care fac asta de ani buni (felul în care vorbesc, felul în care îți arată un produs), în loc de ghiozdane au genți cu care își rup spatele cărând după ele te miri ce, inclusiv portfarduri (cu de toate, de la corector la spray de fixare a machiajului), se expun pe net ( unele fără știrea și acordul adulților), multe au parte de comentarii lamentabile, multe nu te învață nimic, ci doar arată ce au – pentru că așa au învățat din miile de clipuri cu haul-uri, o parte nici nu știu să se machieze, dar fac tutoriale, o parte nici nu știu că pensula e pensulă, nu perie.

Copilăria e o amintire îngropată în teancuri de cosmetice și dorința de a avea tot mai multe, școala devine un podium de prezentare, nu un loc unde mergi să înveți. Orele de clasă sunt oportunități pentru încă o poză de Facebook, cu statusul „la ora de bio”.

Vezi doar partea bună sau ești puțin speriată? Îmi plac copiii cu personalitate, care știu ce vor și care nu se lasă îmbrăcați de părinți, dar oare nu e prea mult pentru vârste atât de fragede? Oare nu îmbătrânesc devreme și își îmbătrânesc și tenul prea repede? Oare nu sar peste micile bucurii ale copilăriei și anii lipsiți de griji, scanând în stânga și-n dreapta, clădind munți de haine, cosmetice, genți și pantofi?

Dacă ai fi mamă, ce poziție ai adopta în situația asta?

August 27, 2013

Ce am mai folosit - pentru fata

Mi-am propus să încep o serie de articole cu review-uri grupate, scurte. Am încercat de-a lungul timpului multe produse, însă nu toate merită un articol separat – sau nu pentru toate am ce pălăvrăgi foarte mult, aşa că le grupez şi scriu câte puţin despre fiecare (e păcat să nu le menţionez totuşi, indiferent dacă mi-au plăcut sau nu).


Imediat ce am rămas fără cele două demachiante lichide (cel de la Eucerin şi cel de la Boots), neavând finanţele necesare pentru o comandă serioasă pe iHerb, am apelat la produsele care se găsesc la noi pe piaţă şi mi-am îndreptat atenţia către gelul spumant Bioderma Sensibio DS+.

August 22, 2013

Povestea unghiilor false si NOTD

Cum spuneam cu două postări în urmă, de prin luna aprilie şi până la sfârşitul lunii iulie am avut unghii cu gel. Ideea m-a trăznit după ce o colegă de birou şi le pusese şi mi se părea că arată într-un mare fel. Mai avusesem o tentativă acum 2 ani, însă după ce citisem câteva poveşti horror pe diverse forum-uri, am renunţat la idee. 

De data asta, am fost absolut hotărâtă că trebuie să bifez şi capriciul ăsta pe listă. Am luat numărul de la Illusion şi am făcut o programare. Fiind foarte aglomerat, am fost programată la ora 7:00 dimineaţa (numai eu şi porumbeii ne mai agitam la ora aia), dar mi-o tot ziceam pe aia cu baba care suferă la frumuseţe.

Am ajuns acolo şi am poposit 2 ore, pentru că atât a durat construcţia cu gel. Treabă migăloasă şi plină de praf de unghii pilite pe toată suprafaţa. Rezultatul final a fost unul mulţumitor, aveam unghii mai lungi, mai puternice, un french cuminte şi elegant. Senzaţia a fost una cel puţin ciudată: aproximativ jumătate de oră mi s-a părut că degetele nu sunt ale mele, atât de conştientă eram de ele. Preţul a fost de 180 ron.

Am mai mers de câteva ori la întreţinere, timp în care am renunţat la french şi le-am făcut simple, cu o culoare lăptoasă, semi-transparentă. Elena, tipa la care m-am dus de fiecare dată, lucrează foarte bine şi atent, are grijă să întindă bine gelul şi să-l subţieze îndeajuns pentru ca unghiile să pară naturale.

Şi pentru că lucrează atât de bine şi frumos, poate (poate) poţi trece peste felul ciudat de-a te face să te simţi vinovată că vii acolo. Un exemplu grăitor ar fi următorul: cu ocazia zilei de naştere am primit OPI Liquid Sand – Stay the Night şi evident că mi-am colorat gheruţele, că deh, aveam ojă nouă. Când am ajuns la salon, manichiurista a început să se plângă: “Vai, te-ai dat cu oja asta cu sclipici, care se duce super greu!” Eu vin cu ideea de a folosi freza ca să îndepărtăm nenorocirea. Ea îmi spune că nu, că i se îneacă freza de la oja asta.  Şi apoi se apucă să o şteargă cu acetonă, văitându-se că iese greu şi că ei i se face foarte rău de la mirosul de acetonă. Evident, prima reacţia a fost să o întreb de ce mai lucrează într-un domeniu în care mirosul de acetonă vine la pachet. Am cruţat-o. Totuşi, dacă te bate gândul să-ţi pui, fetele de acolo lucrează foarte bine. 

Motivul pentru care am renunţat nu a fost manichiurista, ci faptul că o întreţinere ajunge la 80 de lei şi cum unghiile de la mâini îmi cresc foarte repede, m-am îngrozit de câţi bani aş putea da de-a lungul timpului pentru un capriciu. Când m-am hotărât să renunţ, aveam unghiile deja crescute de 5 săptămâni şi mă gândeam că în timp le voi pili până la eliminare. Gelul deja începuse să dea rateuri şi să piardă din aderenţă, aşa că începea să se desprindă pe alocuri. Metoda de îndepărtare a fost una tipică mie – din lipsă de răbdare, le-am scos singură, printr-o simplă mişcare de “grab&pull”, lucru care nu s-a terminat cu sânge sau dureri insuportabile, dar pe care nu-l recomand.

Ceva gel tot a mai rămas pe suprafaţa unghiilor proaspăt dezvelite, aşa că m-am dus la un salon din zona în care stau pentru a îndepărta resturile cu freza. M-a costat 5 lei pentru toate unghiile J

După asta, unghiile erau destul de fragile si zdrenţuite, aşă că am avut grijă să le fac băi calde în ulei de măsline o dată la două zile, timp de două săptămâni. Dimineaţa (când nu uit), le ung cu zeamă de lămâie şi după 10 minute le dau cu ulei de cuticule. Asta a fost recomandarea manichiuristei care mi-a curăţat urmele de gel şi chiar funcţionează. Unghiile nu se mai exfoliază şi sunt mult mai puternice.

Din păcate, nu am poze clare din perioada “unghii false”, iar poze cu unghiile mele în starea actuală nu am de gând să pun, însă am câteva cu o ojă foarte faină, de vară (chiar dacă vara e aprope gata): Golden Rose 236, un mint pastelat, care devine opac din două straturi, se usucă în vreo 10 minute şi arată senzaţional.



Îmi pare genul de ojă care merge purtată oricând, genul care primeşte un retuş doar ca să n-o dai jos. Pensula e subţirică, dar îşi face treaba bine.


Cât despre rezistenţă, dacă îmi aduc bine aminte, cred că stă cuminte pe unghii în jur de 4 zile. Mie mi se pare suficient. În plus, are 11 ml şi a costat până în 10 lei când am luat-o eu.



Do you fancy mint green nail polishes?

August 19, 2013

[Review] KMF - Face Factor SPF 30 For Face & Neck

Prin martie am făcut o comandă iHerb cu intenţia de a mă pregăti pentru zilele călduroase ce aveau să vină. Nu puteam omite protecţia solară şi am ales o cremă pentru faţă şi un spray pentru corp, ambele din gama Kiss my Face.

Crema era o necesitate şi pentru că renunţasem la Paula's Choice Resist Hand Cream SPF 30, care nu m-a cucerit. Fiind recomandată de către Paula Begoun (chiar dacă pentru piele uscată/normală), i-am dat o şansă. Iar preţul este unul mai mult decât decent (în jur de 10$).



M-am bucurat şi am iubit-o din prima clipă: de la ambalajul colorat, sistemul de dozare şi căpăcelul care sigur nu lasă produsul să se rătăcească prin cine ştie ce geantă de voiaj, la consistenţa uşoară şi textura manevrabilă.




Mă aşteptam la celebra peliculă albă, dar nici vorbă de aşa ceva. Crema se întinde bine şi uşor, fără să lase semne că ar fi fost aplicată şi, spre deosebire de cea de la Paula’s Choice, este o mai bună bază de machiaj. Ăsta a fost primul test, pe care l-a trecut cu brio.



Cel de-al doilea era testul timpului: la mai toate produsele mi se întâmplă să reacţionez foarte bine la primele aplicări şi să mi se pară că am găsit negăsibilul”, ca la maxim două săptămâni să încep să îmi încrunt sprâncenele, apoi să-mi cadă colţurile buzelor, să-mi dea o lacrimă în colţul ochiului şi apoi să descopăr că, de fapt, nu e ceea ce-mi trebuie.




Din fericire pentru mine, KMF - Face Factor SPF 30 For Face & Neck nu mi-a provocat niciun disconfort şi nu s-a chinuit nicio clipă să mă facă să regret decizia a a o cumpăra. Nu mi-a încărcat porii, nu am avut parte de monstruleţi, nu mi-a uscat pielea.

Nu e grasă, pielea nu începe să lucească dubios după câteva ore, nu are miros, se absoarbe repede, nu afectează machiajul, a avut grijă de nasul meu (pe perioada verii, e primul care se bronzează), nu încarcă pielea (cum ar veni, nu simţi că te-ai dat cu glet dis de dimineaţă). Are grijă de pielea mea şi în sensul că nu e nevoie să aplic cremă hidratantă înainte, cum făceam cu SPF-ul de la PC.   

Mi-a plăcut atât de mult încât am început să o folosesc şi pe gât şi urechi, lăsând spray-ul pentru restul corpului. Momentan am rămas fără şi am uitat cu desavârşire să fac o comandă din timp, aşa că mă mulţumesc cu spray-ul.

Aş putea spune că are un singur dezavantaj şi anume ăla că-şi face treaba bine. Dacă uiţi să aplici protecţie solară şi pe restul corpului (câteva zile la rând), s-ar putea să ai nevoie de un nou fond de ten, cu o nuanţă jumate mai închis, ca să uniformizezi „ambalajul”. Ceea ce mi s-a şi întâmplat :)

Produsul are 59 de ml, pe care i-am consumat cu succes pe parcursul a cinci luni (o singură aplicare, dimineaţa – în fiecare dimineaţa, chiar şi când nu am ieşit din casă).

În concluzie, o recomand cu drag: am un ten destul de mofturos şi crema asta chiar i-a plăcut. 

August 16, 2013

I'm back!

După o perioadă mai lungă decât m-aş fi aşteptat, încerc să pun ordine în viața mea și să revin asupra lucrurilor la care am renunțat, printre care și postările regulate pe blog. E prima postare în aproape 5 luni și încep cu un scurt update: