August 26, 2012

Off topic: Meet Pidgi

Pentru că sunt o cloșcă tare mândră, vi-l prezint pe Pidgi, zis și Ciocălete. Pidgi a aterizat în freză într-o zi de vineri, în curtea biroului prietenului meu și, neștiind să zboare, a fost adoptat. Ca să nu sfârșească în gheruțele vreunei mâțe.



 Eu eram la muncă și îmi scrie The Boyfriend Element pe mess că a găsit un pui de porumbel și că vrea să-l luăm acasă. Am acceptat, că doar nu aveam să las pasărea să moară pe acolo. Seara, când l-am văzut, am avut convingerea că de fapt e cioară, în nici un caz porumbel. Era mic, negru, speriat și piuia de numa-numa.



Chiar mă irita puțin piuitul lui, din ce în ce mai sonor. Și a început distracția. Eu nu am prea avut treaba cu păsările. Când eram mică, mă mai jucam la țară la bunici cu niște curcani – mă distram ducându-mă la ei îmbrăcată în roșu și mă prăpădeam de râs când îi vedeam cum se enervează. Găinile nu mi-au plăcut în mod deosebit, dar puii erau tare simpatici.


Eu am crescut mai mult pe la bunici, împreună cu frate-miu și văr-miu. Eh, într-o zi caldă de vară, s-a gândit frate-miu, care avea pe atunci vreo 3 ani, să băiască doi pui, unul galben și unul negru. Verdictul bunicii a fost că vor muri, că nu mai ai ce să le faci. Așa că am luat puiul galben și l-am pus într-o căciulă neagră la soare, să se încălzească, iar pe cel negru l-am dus în casă și l-am făcut shaorma într-o pernă din aia electrică. Shaorma la propriu, pentru că cel galben a supraviețuit, cel negru nu, din păcate.




Revenind la Pidgi, eram amândoi în plop și plopul în aer, că nu știam ce să-i facem. „Acvila” nu știa nici să zboare, nici să mănânce singură. I-am luat arpacaș și îi băgam pe cioc câte zece boabe, dar nu îi simțeam gușa plină. Nu mai zic cât de intens am folosit Google-ul în perioada asta, YouTube-ul, să vedem cu ce să-l hrănim și mai ales cum. După îndelungi căutări, am găsit soluția perfectă: am luat o seringă, i-am tăiat capătul și în fiecare zi îi servesc un amestec preparat din mei cu gălbenuș, fierte, plus puțin iaurt. Și trag amestecul în seringă și mănâncă porumbelul de nu are aer – la propriu, pentru că își bagă toată fața în seringă.





































Și am prins tare drag de el. Nu știam că porumbeii pot fi atât de simpatici. Cască, strănută, se întind și se alintă, mai ceva ca niște copii. Mi-am schimbat programul, mă trezesc mai devreme doar ca să fac micul dejun și să-l îndop pe Ciocălete, seara abia aștept să ajung acasă ca să-l hrănesc și să facem exercițiile de zbor.




I-am amenajat „cuibul” în balcon și i-am pus un urs de pluș care i-a plăcut lui și sub care doarme. Face multă mizerie doar când mănâncă, când merge și când stă. Se bucură când ne vede și începe să piuie și să dea din aripi. Dimineața pleacă la explorat prin sufragerie. Îi place să stea la geam și să se urce pe umăr.




Am fost cu el și la veterinar și a primit antibiotice și vitamine, pe care le mai are de luat până azi. Planurile pe săptămâna următoare sunt să îl învățăm să mănânce singur și să continuăm cu exercițiile de zbor. Vinerea viitoare, din păcate, ne vom lua rămas bun de la Pidgi, care va pleca undeva spre Giurgiu, în grija unei persoane care va ști să se ocupe de el. Plus că se va bucura și de compania altor porumbei, de la care sper că va învăța tot ce e de învățat până vine iarna.

Nu am crezut că voi ajunge să iubesc un păsăroi sau că voi afla atât de multe despre păsări, într-un timp atât de scurt. Sau că voi prefera să nu-mi cumpăr cosmetice și să-i iau lui Pidgi grit și vitamine.


Enjoy the pictures!

2 comments :

  1. Felicitări! Mai rar persoane ca tine. Să primeşti innapoi inzecit binele făcut. Ce s-a întămplat cu porumbelul? Sper că este bine. Şi eu am crescut porumbei, pui de vrăbii, ciori, căţei, pisici.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Of, mulțumesc :) Porumbelul a ajuns în grija unor oameni care știu să se ocupe de el. Veterinarul la care l-am dus pentru control și vitamine mi-a recomandat pe cineva. Eu oricum nu puteam să-l țin în casă la nesfârșit. Nu l-am mai vizitat și, sincer, mult timp nici nu am avut curaj să întreb de el. Mi se umpleau ochii de lacrimi :) Sper că e bine. A fost tare scump și iubăreț ♥ Acum am un pui de mâță, un tomberonez obraznic, cu un singur ochi :)

      Delete