M-am hotărât să fac astăzi un scurt review, în amintirea unui deodorant care, din păcate, şi-a găsit sfârşitul înainte de vreme în coşul de gunoi. Fiind în perioada bio, am pornit în căutarea unui deodorant natural, fără aluminiu, însă nu eram pregătită psihic pentru piatra de Alaun, aşa că am optat pentru bine-cunoscuta variantă roll-on.
M-am oprit într-un Plafar după o zi de muncă şi am găsit un deodorant de la Krauter, despre care mai auzisem una-alta, oricum, numai de bine. Din amintiri vă scriu că mirificul deodorant avea 50 ml şi a costat undeva până în 25 de lei (pentru că mai mult nu eram dispusă să dau). Avea consistenţa apei, chestie care nu mi-a plăcut în mod deosbit, dar am zis să-i dau o şansă. Zis şi făcut, l-am cumpărat şi, ajunsă acasă, m-am grăbit să-l testez.
Evident, când l-am întors pentru a-l utiliza, a început să curgă din recipient (de sticlă) şi m-am uns toată pe mâini. Are un miros citric, destul de plăcut, însă se usucă foarte greu.
După două-trei utilizări, am început să sesizez şi mirosul de alcool. M-am uitat pe lista de ingrediente şi am văzut că alcoolul era al doilea ingredient din compoziţia lui. Nu am aşteptat să văd dacă îmi distruge pielea de la axilă sau nu. Pur şi simplu, am renunţat la el.
În cele câteva zile de folosire am observat că nu face faţă deloc transpiraţiei (poate cele 40 de grade de afară nu l-au ajutat foarte mult). Nu cred că a ţinut mai mult de 2-3 ore. Nah, a avut o singură şansă să mă impresioneze şi a dat-o în bară :))
No comments :
Post a Comment