Baby Cactus

Încă o postare off topic, tot din seria „de ce mai am eu grijă”. De data asta, e cu plante. Mamei mele îi plac mult plantele. Mult. Și când eram în liceu, treceam prin chinuri zilnice de tipul „udă florile din balcon...și nu uita de cele de pe dulap...și nu uita de cele...etc”. Casa mea era un fel de mică junglă. Încă este. Am rămas mult timp marcată și m-am ferit de plante sau plăntuțe de apartament.

Până anul ăsta, când l-am văzut și mi s-a părut atât de drăgălaș și de doritor de o familie, că l-am adoptat. Numele lui (pentru că este un el) e Baby Cactus (how original, right?) și e din familia Mammillaria. Deja a început să crească (de la atâta dragoste) și în curând îi voi lua o casă nouă, mai mare și mai încăpătoare.

E simpatic și chiar am grijă de el, deși aș putea fi amendată de Protecția Plantelor pentru cele de la birou (pe care am uitat să le ud în repetate rânduri – noroc de colegi).

Also, Baby Cactus mai are și utilitatea de a împrăștia și nimici energiile negative ale tehnologiei, conform Feng Shui (am trecut printr-o perioadă). Din păcate, multe din apartamentele în care am stat nu permit acest stil de amenajare, însă mici artificii nu strică.

Îţi place Baby Cactus? Mai mult, ai încercat/ reușit să amenajezi vreo cameră în stil Feng Shui?