Achizitii noi

Luna asta am cam dat-o în bară cu finanţele. Nu la fel de grav  ca în alte dăţi, însă am fost foarte motivată să încep o rutină fără iritanţi, cu produse OK. Am început acum ceva timp să introduc treptat în rutina de îngrijire exfoliantul chimic de la Paula’s Choice, iar acum am ajuns să îl folosesc zilnic fără probleme. Însă rutina trebuia completată de o cremă hidratantă bună şi evident, de încă una cu factor de protecţie mai mare, pentru zi.

Aşa că atunci când am văzut că Deea dă comanda iar (la foarte scurt timp după ce tocmai primisem exfoliantul), am făcut un efort (a se citi mi-am băgat picioarele şi am zis că nu mai folosesc nici un fel de iritant pe faţă, chiar dacă asta înseamnă să nu mănânc două săptămâni). Am supravieţuit.

Mi-am tot plimbat ochii ba pe site-ul Paulei, ba pe bloguri/review-uri şi până la urmă am ales pentru hidratare Resist Anti-Aging Clear Skin Hydrator, iar pe partea de SPF am ales crema de mâini Resist Ultimate Anti-Aging Hand Cream SPF 30 + Antioxidants – după ce am văzut-o în rutina de îngrijire a Corinei.

Bineînţeles, nu m-am putut opri aici şi am mai luat câte una alta, aşa, pentru sufleţelul meu. În primul rând, oja Rapsodi, de la acelaşi magazin de la metrou. A costat 5 lei şi este cea mai tare ojă cu sclipici. În curând am să postez şi un NOTD cu ea. De la standul Miss Sporty am vrut încă un ruj. Aveam de la ei nuanţa Bubble Gum, care bate spre portocaliu şi parcă nu mai merge acum toamna. Aşa că am ales un roşu clasic, nuanţa Malaga (îmi place cum sună – deşi nu ăsta este motivul pentru care l-am achiziţionat).

Şi pentru că rămâneam fără dischete demachiante şi deja intrasem în panică, am dat aseară o fugă până în Cora şi le-am luat pe acestea, care îmi plac mult de tot, pentru că sunt ovale şi late. Au costat undeva până în 5 lei. 

Cam atât pentru luna asta (care este pe final). Mă duc să iau wishlist-ul la puricat şi să văd ce anume îmi mai “trebuie” în continuare :)

OOTD - Warm Sunday

Weekend-ul ăsta îmi propusesem să fac o mulțime de lucruri, însă până la urmă am ajuns să mă tot plimb dintr-o parte în alta. Așa că m-am gândit să fac și un popas (s-a nimerit la Biserica Anglicană), pentru un outfit of the day.

De asemenea, am vrut să scot la plimbare, pentru prima dată, cizmulițele primite cadou (în avans, de la Moș Crăciun), care în primă fază m-au speriat. Cred că sunt pe locul doi în materie de înălțime a tocurilor pe care am avut curaj să mă urc (primul loc este ocupat de o pereche de sandale cu toc de peste 10 cm, pe care le-am luat special pentru o nuntă, după care le-am vândut).

Cum am suferit in ultima luna

Pe data de 28 octombrie am pus piciorul în prag şi am zis că merg la EstetStudio, la doamna Elena, să-mi penseze ea sprâncenele. Mă tot uitam de câteva zile pe blogul ei şi la filmuleţele de pe youtube şi mi s-a făcut poftă de sprâncene mai groase, mai naturale, mai apropiate de forma lor naturală. Dar de unde să penseze, dacă eu aveam două fire de aţă? Aşa că le-am lăsat în pace până astăzi, 24 noiembrie. 

Povestea e aşa: am început cu nişte sprâncene destul de subţiri, pe care le-am tot pensat eu de-a lungul timpului. Nu eram nemulţumită de formă sau ceva, mi se părea că arătau bine aşa, însă erau foarte greu de întreținut. Am pornit de aici:

Mă gândeam că va fi floare la ureche şi că dacă am un creion cu care să le conturez, nu o să se prindă nimeni că sunt nepensată. Fals! La numai câteva zile de la marea decizie, primele fire au început să iasă la lumină, dar golul dintre ele şi sprânceana propriu-zisă era mult prea mare ca să-l acopăr cu creionul şi să trăiesc cu iluzia că nu se vede. Mai jos, poză făcută la aproape două săptămâni de creștere:

M-am dus la Plafar şi mi-am cumpărat ulei de ricin, în speranţa că voi grăbi procesul. Seară de seară, după rutina de demachiere şi hidratare, ungeam sprâncenele cu ulei (folosindu-mă de un q-tip). Nu am avut nici un fel de probleme cu uleiul ăsta, nu mi-a intrat în ochi, nu m-a deranjat (am citit înainte câteva experienţe neplăcute pe net). Nu ştiu să spun cât anume m-a ajutat sau nu, pentru că nu am stat până acum să verific ritmul normal de creştere al firului de păr. Când ieşea un fir nou, îl scoteam sau îl tundeam în secunda doi.

Dar sunt convinsă că şi uleiul ăsta şi-a jucat, mai mult sau mai puțin, rolul. După aproape o lună, sprâncenele mele arătau aşa (ceva superb, nu?):

Cea din stânga crescuse mai frumos, cea din dreapta se încăpăţâna să nu crească complet. Oricum, în punctul ăsta era mult mai uşor să le creionez şi să le fac să arate mai umane. Am folosit peria de la rimelul de care vă povesteam aici şi m-am descurcat destul de bine, deşi în fiecare dimineaţa se dădea o luptă între mine şi mâna mea, care se tot întindea după pensetă. Serios, mi-a fost destul de greu să mă uit în oglindă de cel puţin 5 ori pe zi şi să văd fire împrăştiate în toate direcţiile.

Forma sprâncenelor chiar e importantă şi mi s-a confirmat din nou că două sprâncene curate şi aranjate îmbunătăţesc extraordinar aspectul cuiva. Am așteptat programarea la pensat mai ceva ca un copil care așteaptă Crăciunul și pot spune că așteptările mi-au fost întrecute.

Eu am întârziat aproape 10 minute, pentru că mă rătăcisem pe străduțele din zonă și mă simțeam de parcă urmează să ratez șansa vieții mele.  Când am ajuns, am dat peste o doamnă Elena foarte caldă, senină și amabilă. S-a uitat puțin la mine, m-a analizat din priviri și m-a poftit să mă întind pe masă. Mi-a plăcut foarte mult că salonul are geamuri mari și este luminos.

Întâi a folosit ceară și apoi a lucrat din pensetă. Cu ceara nu a fost mare chin, pentru că obișnuiam să mai folosesc în zona asta benzi cu ceară rece pentru un contur curat. "Lucrarea" a durat în jur de jumătate de oră, timp în care doamna Elena a fost foarte minuțioasă, iar eu am făcut câteva exerciții pentru abdomen, pentru că mă tot ridicam, iar ea analiza forma sprâncenelor, mă culca la loc și mai lucra puțin. Deși aveam în față o oglindă mare, nu reușeam să văd mai nimic, fiindcă îmi lăsasem ochelarii la intrare.

Mi-a plăcut că m-a ținut în suspans până în ultimul moment, iar eu ardeam de nerăbdare să-mi văd noile sprâncene. Am trecut peste partea de vopsit, urmând să facem asta la următoarea ședință. Care, din câte am înțeles, nu va avea loc foarte curând, pentru că pensatul ăsta mă va ține aproape o lună (în condițiile în care eu pensam o dată la două zile firele noi).

Când am ajuns într-un final aproape de oglindă și m-am văzut, mi-am dat seama că cei 40 lei au fost cea mai bună investiție făcută în materie de sprâncene. Am citit și pe fața doamnei Elena mulțumire. Se vede că îi place ceea ce face și are satisfacții din asta, nu e doar un job iritant. Am pățit să fiu scoasă repede din salon doar pentru că respectiva cosmeticiană abia aștepta să iasă la țigară cu colegele. 

În drum spre casă, cred că m-am uitat în oglindă de cel puțin 10 ori și nu-mi venea să cred că sprâncenele mele pot arăta atât de bine! Acum, uitându-mă la poze,  realizez cât de mult luam din ele de fapt...Deci, poze:

Sunt extrem de mulțumită de rezultat și e clar că nu mai merg în altă parte pentru pensat. Sunt genul de om care, atunci când găsește ceva bun, rămâne fidel și singurul caz în care nu aș mai merge la doamna Elena este dacă se mută ea în China :)

De-ale mele...

De fiecare dată când mi-e lene să iau tramvaiul către casă, apelez la metrou. Şi de fiecare dată când cobor la metrou, trec pe lângă un mini magazin cu diverse farduri, oje şi alte minuni. Penultima oară când am făcut asta am văzut un rimel la 10 lei şi am rugat-o pe vânzătoare să mi-l deschidă şi să-mi arate peria. M-am hotărât că e OK şi i-am dat o şansă. Ăsta e rimelul:

Când am ajuns acasă, m-am demachiat şi m-am grăbit (ca de obicei) să-l testez. Însă conţinutul rimelului era horror. În primul rând era foarte moale şi se întindea. Când scoteam peria, se întindea rimelul ăla mai ceva ca guma. În al doilea rând, avea un miros tare dubios.

Aşa că pasul următor a fost să-l arunc la coş, dar nu înainte de a salva peria. Am spălat-o bine de tot şi o folosesc pentru sprâncene. Peria de la creionul de sprâncene a murit acum câteva săptămâni, în timp ce făcea baie (i-au căzut două smocuri – şi chiar dacă încă putea fi folosită, mă scotea din sărite lipsa lor).  

Câteva impresii despre exfoliantul Paula’s Choice

Revin cu primele impresii despre exfoliantul de la Paula’s Choice. Ştiu că nu sunt prima şi există multe review-uri, dar vreau să vorbesc şi despre experienţa mea cu acest produs.

Îl am deja de mai bine de două săptămâni şi l-am folosit cu sfinţenie o dată la două seri. La prima folosire mă aşteptam să mă pişte sau ceva, însă nu am avut absolut nimic. L-am aplicat în strat foarte subţire pe toată faţa, după care am aşteptat în jur de 15 minute şi am hidratat cu serul de la Olay. Nu m-am trezit cu porţiuni exfoliate sau uscate. Nu am avut, de fapt, nici un fel de problemă. 

Ca să fac economie (şi ca să nu folosesc mai mult decât e cazul), torn puţin produs pe degete şi întind pe piele. Varianta cu discheta demachiantă mi se pare o tâmpenie - s-ar pierde prea mult produs degeaba.

Primele efecte pe care le-am observat (sunt convinsă că se datorează în proporţie de 90% exfoliantului) sunt:

• O parte din punctele negre de pe bărbie şi din jurul gurii au ieşit pur şi simplu afară. Nu am umblat deloc la ele, deşi mă mânca palma să le ajut să iasă de tot, însă am voinţa să le las în pace, gândindu-mă că la începutul lui decembrie voi merge la cosmetică şi voi lăsa cosmeticiana să se ocupe de treaba asta.
•  Secreţia de sebum este cu 70-80% mai mică decât era înainte. Mie îmi lucea tenul pe frunte (zona dintre sprâncene şi puţin deasupra), pe nas şi pe lateralele nasului. La nici trei ore de la curăţare şi aplicat machiaj trebuia să merg la baie să culeg excesul. Momentan nu mai am problema asta.
• Din punct de vedere al tâmpeniilor care îmi ies pe faţă, obrazul drept a fost mereu mai activ. Aici am cele mai multe puncte negre, coşuri şi semne. La un moment dat a ieşit o chestie mare, roşie, dureroasă. Genul de monstru care stă sub piele şi nu vrea să facă nici un progres. Genul ăla care îţi pune răbdarea la test. Acum ceva timp, m-aş fi aşteptat să stau cu porcăria aia pe faţă cel puţin 2 luni, după care să scadă, dar să rămână acolo – mai puţin vizibil, dar prezent la atingere. Acum însă, a scăzut de tot şi e pe punctul de a dispărea cu totul, în aproape o săptămână. No kiddin’.
• Pe partea asta au şi ieşit în prima săptămână nişte monştri, care s-au copt foarte repede şi de care am scăpat. E drept, zonele în care au ieşit sunt roşii, am semne, dar am încredere că în timp se va rezolva.
• Mai am o serie de comedoane care par că vor ajunge la maturitate în curând şi de care abia aştept să scap. 

Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc eu aici, pun o imagine făcută înainte de a începe să folosesc exfoliantul (pe 3 noiembrie, mai exact). Asta pentru că am vrut mult să fac poze înainte şi după, ca să văd de unde am pornit şi unde am ajuns. Mai încolo, voi posta şi alte imagini.

Nu mă aşteptam să mă dau cu acest produs pe faţă într-o seară şi să mă trezesc a doua zi cu tenul curat şi luminos. Fac progrese la capitolul “nu te ambala prea tare”. Însă mă bucur mult să văd că se întâmpla ceva, că există totuşi o schimbare. O schimbare în bine. Şi am suficientă răbdare cât să las lucrurile să meargă în ritmul lor. Nu vreau să forţez nimic şi nici să mă descurajez dacă nu am rezultate spectaculoase în 2 săptămâni. Oricum, am să fac aici update-uri periodice :)

Cum imi depozitez cosmeticele

Avem fel şi fel de feluri de a ne depozita cosmeticele: în sertare, dulapuri, cutii, cutiuţe, boluri, pahare, etc. Când vine vorba de asta, devenim creative şi practice. Mulţi ani mi-am ţinut cosmeticalele în dulap, pentru că nu le voiam la vedere, dar niciodată nu eram mulţumită de aranjament, pentru că se întâmpla să ajungă cine ştie ce cremă prea în spate şi să uit de ea. 

Mă uitam la tutorialele de pe Youtube şi vedeam la aproape toată lumea corpuri din plastic, cu sertare. Mă gândeam cât de bine arată şi cât de mult m-ar ajuta un astfel de corp sau o serie de cutii transparente din plastic. Am început să caut pe net astfel de corpuri, convinsă că undeva, pe vreun site, voi găsi ce vreau. Dar m-am înşelat. Adică, nu am găsit pe site-uri româneşti. Iar pe cele din afară nu voiam să fac comandă, pentru că m-ar fi ajuns mult transportul. Aşa că am renunţat o perioadă la idee.

Anul trecut am văzut pe un blog ceva asemănător, luat din Kaufland, însă postarea era veche de câteva luni şi când am ajuns în magazin, evident că nu am mai găsit nimic. Anul ăsta în schimb am intrat întâmplător în Kaufland şi am văzut undeva sus, înghesuite pe un raft, trei corpuri din astea de plastic, la preţul de 75 de lei fiecare. Mi s-a părut cam mult pentru o bucată de plastic, dar deşi am dat ultimii bani pe raftul ăsta, nu îmi pare rău. 

Visam de prea mult timp să am aşa ceva (şi vorba aia, ÎMI TREBUIA – existenţa mea nu se mai putea desfăşura fără o astfel de achiziţie) şi mai erau doar trei. Nu puteam să plec şi să-l las acolo. 

La două zile după ce l-am cumpărat, am văzut ceva asemănător în Cora, la preţul de 50 de lei, însă corpul era de 5 ori mai mic. Deci pot spune că de fapt am dat super puţin pe sertarele mele. Minunea are 5 sertare, în care eu am încercat să înghesui pe categorii tot ce-am strâns de-a lungul timpului. Singurul sertar care are de suferit este cel cu oje, din simplul motiv că am din ce în ce mai multe şi în curând nu vor mai avea loc. 

Am pus în el tot ce ţine de îngrijirea feţei, a corpului, părului, chestii pentru manichiură şi pedichiură, foehn şi epilator. Sunt mândră că am reuşit să pun cea mai mare parte a produselor într-un singur loc. Cutia neagră e luată din Bamboo şi stă la loc de cinste, pentru că acolo ţin chestiile mai mari, care nu au încăput în sertare şi pe care le folosesc on a daily basis. 

Partea de makeup (nu foarte consistentă) stă într-un fost sertărel destinat pliculeţelor de ceai. Pozele au fost făcute acum câteva zile, însă între timp multe din produse au fost aruncate şi înlocuite. Am scăpat de BB Cream-ul de la Garnier, de cremele anticelulită care erau aproape gata, însă nu le mai folosisem de ceva vreme, de fondul de ten de la Rimmel London (nici pe ăsta nu mai pusesem mâna de vreo 6 luni). 

Păhărelul ăsta este din piele şi îl am de muuulţi ani, a bătut orice altă idee de aranjament pentru creioane şi pensule. 

Cam asta ar fi tot. Corpul are rotiţe şi poate fi mutat/tras cu uşurinţă, e foarte stabil şi mai ales practic. Ce părere ai de el? În încheiere, vreau să îmi cer scuze că fost absentă zilele astea, însă am avut ocazia să ies din Bucureşti şi nu am putut refuza o aşa ofertă.

Am petrecut weekend-ul la Braşov (I love Braşov) şi în curând revin cu foto. De asemenea, vineri seară, înainte de plecare, am avut cele mai bune intenţii de a face câteva modificări pe blog, însă am reuşit să stric aproape tot şi am apelat, ca de obicei, la fratele meu. Oficial, l-am desemnat responsabil cu rezolvarea problemelor pe care le creez. 

După cum se vede, am schimbat template-ul blogului, pentru că cel vechi nu era deloc maleabil şi orice tentativă de modificare se solda cu pagini dispărute sau aranjate prost. Sper să placă şi ochilor critici din spatele monitorului :)

Ooops, I did it again

Da, am spart banii din nou. După experienţa cu BB Cream-ul de la Skin 79 am zis că am nevoie de un nou fond de ten. L-am ales pe cel de la Miss Sporty, din mai multe motive: este foarte accesibil ca preţ (am dat exact 16,79 lei pe el), nu are iritanţi, are pompiţă şi îl găseşti destul de uşor (eu l-am luat din Cora). Din cele trei nuanţe disponibile (Ivory, Light şi Medium), am ales Light, pentru că Ivory-ul era prea deschis pentru mine, iar Medium-ul avea o tentă rozalie destul de nesuferită.

De dimineaţă l-am probat şi sunt mai mult decât încântată de el. Se întinde foarte bine, uşor, are acoperire medie, chiar mai bună decât BB Cream-ul, nu trebuie să folosesc mult produs ca să acopăr faţa şi gâtul, iar cu pudră peste arăt perfect :) Bine, aproape perfect. Nu cred că mă va ţine 14 ore, dar mă mulţumesc şi cu 7-8.

Lucky Tuesday 13th

Ieri se anunţa o zi nefastă. Am şi început-o prost, am crezut că e compromisă de tot. Până am ajuns la birou şi am găsit lângă tastatură avizul poştal. Am primit coletul de pe iHerb. Prima mea comandă a ajuns în siguranţă - la poşta normală (recunosc că aveam ceva emoţii, mai ales după ce am citit păţaniile altor fete).

Eram atât de încântată, încât nici nu ştiam dacă vreau să deschid coletul sau să mai prelungesc sentimentul până ajung acasă. Până la urmă am cedat (evident) şi l-am deschis, curioasă să aflu dacă produsele sunt intacte şi... să pun mâna pe ele, na! :)) 

 Ajunsă acasă, am apucat să le scot de tot din cutie şi să le fac şi poze. Ce mi-am comandat:

Ulei de cocos extravirgin Jarrow Formulas - l-am cumpărat în primul rând pentru păr. Întenţionez să fac săptămânal o mască pentru hidratarea firului de păr, pentru că l-am vopsit cam des şi a venit şi frigul. L-am şi gustat, e super bun şi miroase delicios!

Ulei de jojoba Desert Essence -  l-am luat pentru hidratarea de seară. Acum câţiva ani îmi cumpărasem un ulei de jojoba din Plafar (nu mai ştiu de la ce era). Mă documentasem bine în privinţa modului de folosire şi citisem şi că există posibilitatea ca în primele săptămâni de folosire să am o explozie pe faţă. Uleiul de jojoba scoate la suprafaţă toată mizeria, therefore te umpli de toate alea. Îl folosisem aproximativ două luni. La început eram tare mulţumită, chiar dacă aveam mai multe chestii pe faţă decât înainte. Mă consolam cu gândul că tot răul ăla e spre bine. M-a ajutat mult şi cu secreţia de sebum. Până într-un punct, când nu ştiu ce s-a întâmplat, dar parcă nu mă mai înţelegeam cu el. Aşa că am hotărât să folosesc restul de ulei pe corp, după duş. Sunt curioasă cum mă voi împăca de data asta cu el. 

Cremă de corp Alba Botanica -  de când îmi doream crema asta! Hidratează foarte bine, îmi place mult cum lasă pielea. Singura chestie care nu îmi place este că nu are miros. Ştiu că de asta am ales-o, pentru că e fragrance-free, dar nu mi-am dat seama atunci că poate fi atât de ciudat să te dai pe corp cu ceva care nu miroase a flori şi a primăvară. Bine, crema nu are parfum, dar are un miros al ei, destul de ciudăţel, care totuşi dispare la un moment dat.

Pudră Physician's Formula -Pudra am văzut-o la Georgia şi am vrut-o în secunda doi (ca multe alte chestii pe care le-am văzut la ea şi le-am vrut) . Astăzi am folosit-o şi mi-a plăcut tare mult cum se comportă pe ten. E drept, eu nu am prea folosit pudre la viaţa mea, deci nu aş prea avea cu ce să compar. Irelevant oricum, pentru că sunt foarte mulţumită.

Gel de curăţare Eucerin Gentle Hydrating Cleanser -gelul de curăţare fără iritanţi. Folosit de două ori, primeşte nota 10 de la mine. Are un miros foarte plăcut şi subtil, nu face multă spumă, dar e cremos şi îl simţi pe faţă în momentul în care masezi. Nu îmi usucă pielea (ieeei) şi deja am aruncat gelul Avene Cleanance, chiar dacă mai aveam un sfert din el.

Pensulă Real Techniques by Samantha Chapman - Nu am cuvinte să exprim cât e de fină, de pufoasă şi de plăcută pensula asta. E pur şi simplu cea mai tare pensulă ever! Abia aştept să îmi iau şi altele de la Real Techniques!

Am primit de la ei un plic de ceai verde, cu aromă de măr şi scorţişoară. Mă aşteptam să fie mai aromat, dar încă o dată îmi dau seama că ceaiurile la plic nu sunt pe gustul meu.

O altă chestie de care am fost plăcut suprinsă este modul în care au ambalat produsele. Cele cu pompiţă au fost puse în pungi separate, apoi într-una mai mare, iar pudra era într-o folie cu bule. Mi-a plăcut grija lor faţă de produse. Comanda a fost plasată în data de 2 noiembrie, deci a ajuns destul de repede şi mi-a înseninat ziua (pentru că da, noile achiziţii în materie de îngrijire mă fac tot timpul fericită! Mai fericită decât ciocolata). 

Review Skin79 Hot Pink BB Cream

M-am gândit că nu mai are rost să amân review-ul pentru BB Cream-ul de la Skin 79, pentru că deja mi-am făcut o părere. Am vrut de foarte mult timp să am în posesie un BB Cream asiatic. Când a apărut BB Cream-ul de la Garnier m-am entuziasmat că am acces uşor şi ieftin la aşa ceva (care, de fapt, chiar nu are nicio treabă cu variantele asiatice). Pe atunci nu citisem încă site-ul Corinei şi am făcut abstracţie de alcoolul din lista de ingrediente. E drept, am fost foarte mulţumită, nu mi-a cauzat absolut nicio neplăcere şi mi-a plăcut mult, atât partea de acoperire, care era light spre medie, cât şi consistenţa.

În ziua în care am apăsat pompiţa BB Cream-ului de la Skin79, mi-am dat seama că e altă mâncare de peşte. Textura e mai vâscoasă decât cea a unei creme grase, pentru ten uscat. Mai vâscoasă decât a Apidermin-ului (asta fiind singura cremă grasă care îmi vine în minte acum). Însă, în momentul în care o aplici pe piele parcă se topeşte şi se întinde foarte uşor şi plăcut. 

Eu am ales varianta Hot Pink, după ce am citit în mai multe review-uri că ar fi potrivită tenului mixt sau gras. Am făcut comanda, iar la o săptămână după m-am şi trezit cu avizul de la poştă, deşi mă aşteptam să dureze mult mai mult, având în vedere că cei de la Skin79 au bătăi de cap acum cu deschiderea magazinului şi multele comenzi. 

BB Cream-ul este în varianta full size de 40g (mai au disponibilă şi varianta travel size, de 15 g) şi a costat 89 de lei. După cum se vede şi în poze, crema promite efecte antirid şi de albire. De asemenea, are factor de protecţie 25 PA++. 

Pe pagina de Facebook a Skin79 România am găsit câteva avantaje ale cremei şi anume:

• acoperire, fără a încăra tenul - da, are acoperire medie, însă e suficientă dacă nu ai probleme mari cu tenul şi vrei doar să uniformizezi nuanţa sau să acoperi roşeaţa/ mici coşuri; nu încarcă tenul, nici dacă aplici un al doilea strat pe zonele problematice;
• aplicare foarte uşoară - se aplică foarte uşor, cum spuneam şi mai sus, are un miros subtil, floral, se întinde bine;
• după aplicare, tenul arată luminos şi sănătos - la partea asta nu aş putea spune că are efecte uimitoare. Îţi dă o anumită stralucire, un healthy glow, dar am avut efecte şi mai bune cu unele fonduri de ten;
• după oxidare (5-10 minute) se adaptează perfect nuanţei tenului dumneavoastră - crema  este destul de deschisă la culoare, cu tonuri de gri. În primă fază m-am şi speriat când am văzut nuanţa aia de gri. După câteva minute de la aplicare se adaptează nuanţei tale, dar asta numai dacă ai pielea foarte deschisă la culoare. Din păcate, pe mine mă face cam palidă, ghost-like aşa. La fondurile de ten mi se potrivesc de obicei nuanţele Nude, iar BB Cream-ul este mai degrabă echivalentul unui Ivory;
• efect hidratant - hidratează. Am aplicat BB Cream direct pe piele, fără cremă hidratantă în prealabil şi mi-a plăcut efectul. În general, dacă nu aplic ceva hidratant, am senzaţia aia de piele care ţine. Deci merge direct pe piele;
• reglementează secreţia de sebum - nu ştiu ce să zic la partea asta. Are talc în compoziţie, însă efectul nu durează mai mult de 4 ore. După vreo patru ore, trebuie să merg la baie şi să culeg excesul, care e foarte vizibil;
• ambalaj atractiv, practic şi igienic - ambalajul e foarte draguţ, îmi place că e colorat şi vesel, are o super pompiţă care îţi permite să scoţi produs de mărimea unui bob de orez sau de cea a unui bob de mazăre, în funcţie de cât ai tu nevoie. Mulţumită pompiţei, nu trebuie să deschizi tubul, crema nu intră în contact cu aerul/microbi, nu trebuie să îţi bagi degetele pe acolo. Ambalajul primeşte nota 10.
• nu se transferă pe haine - Nu ştiu, n-am încercat să mă frec cu faţa de haine :)

Lista de ingrediente este următoarea: 

În concluzie, este o cremă bună, un fel de tinted moisturizer cu factor de protecţie. Dar nu m-a dat pe spate. E drept că şi eu am avut aşteptări nu mari, ci foarte mari de la ea, având în vedere că mi se scurgeau ochii după un BB de aproape doi ani şi citisem atâtea şi atâtea review-uri de la bune la foarte bune. Însă, după experienţa mea, tind să cred că nu îşi merită super reclama.

Aşa că o scot la vânzare cu 50 lei. Am folosit-o de 6-7 ori, de fiecare dată am avut nevoie de puţin produs. Mă gândesc că poate o vrea cineva care a mai încercat şi i s-a potrivit. Eu astăzi plec în căutare de fond de ten :)) Dacă eşti interesată, trimite-mi un mesaj prin formularul de contact.

Prima impresie despre demachiantul Balea Med

Achiziția acestui demachiant a fost făcută din mai multe motive. În primul rând, îmi doream de mult timp să introduc în rutina de demachiere un lapte demachiant, pentru că m-am gândit că dacă voi completa gelul de curățare cu încă un produs, demachierea va fi mai eficientă. Am oscilat  mult timp între laptele demachiant de la Bioderma Sensibio și cel de la The Body Shop cu aloe vera. Între timp, am renunțat la idee și am cumpărat o loțiune micelară. Cea de la Bioderma Sensibio, pe care o folosesc deja de multe luni, a ajuns la jumătate. 

Așa că am revenit la ideea de lapte demachiant, pentru a mai face economie la produse, înjumătățind demachierea dinaintea gelului de curățare între lapte și loțiune micelară. În felul ăsta, produsele mă vor ține mai mult timp, iar eu voi avea convingerea că nu am mai lăsat nici o urmă de machiaj sau praf pe ten.

NOTD - Chic reloaded

Revin cu NOTD pentru o ojă de care sunt absolut fascinată: Colour&Go - Chic Reloaded de la Essence. Fiind înnebunită după culorile închise, dar în special verde şi mov, oja asta mi s-a părut combinaţia ideală între ce îmi place mie mai mult şi mai mult. 

Are tot ce-i trebuie: pensulă bună, culoare superbă, consistenţă nici prea lichidă, nici prea vâscoasă, preţ bun, timp de uscare rapid. Îi lipseşte însă rezistenţa. 

A doua zi după ce mi-am colorat unghiile, oja era deja sărită. Am încercat să refac golurile, să peticesc pe alocuri, însă se observa peticeala mea, aşa că am şters-o. Sincer, am fost puţin dezamăgită de acest aspect şi am înghesuit-o în spatele sertarului cu oje, ca să o pedepsesc. Mă mai gândesc când o iert. 

La tine a fost la fel? E drept că nu am aplicat top coat, tocmai pentru că eram obişnuită cu oje rezistente de la Essence şi fără acest pas. Oricum, culoarea m-a cucerit definitiv.