Doua deodorante care m-au dezamagit

Iar nu am mai scris pe blog de aproape 100 de ani. Sunt poate prea ocupată pentru cât pot duce momentan și am ajuns în punctul în care nu mai reușesc să mă organizez cum se cuvine. M-am hotărât să trec la o culoare apropiată de cea naturală (chiar dacă roșcatul îmi place foarte mult, e greu de întreținut) și dacă tot trebuie să stau cu vopseaua în păr cel puțin jumătate de oră, am luat repede laptopul și am început să scriu. Sunt proaspăt întoarsă dintr-o mini-vacanță acasă, unde a fost atât de bine, încât îmi venea să-mi fac cuib acolo și să nu mai plec.

Am găsit și două oje foarte drăgălașe, despre care am să scriu cu prima ocazie (adică imediat ce voi termina perioada de tratament propusă și voi refolosi culori). Până una alta, am zis să mai prezint două mari dezamăgiri. Deși m-am săturat de ele, aventurile mele cu deodorantele se încăpățânează să continue.

Primul exemplar este deodorantul cristal de la Balea. A fost cumpărat într-o perioadă în care nu prea aveam finanțe pentru o comandă iHerb (una ca la carte, așa cum se cuvine) și, rămasă cu gândul la niște review-uri bune la piatra de la Crystal, am achiziționat cu aproximativ 10 lei o piatră de la DM.

100 de grame de produs, la un preț decent. Speram să rămân la varianta asta și deja îmi făceam filme cum că mă va ține aproape un an sau chiar mai bine.

 Aplicarea nu mi-a plăcut în mod deosebit: pe cât de interesantă e procedura de udare a pietrei, pe atât de enervant mi s-a părut să aștept să curgă șirulețe de apă pe mine și apoi să le las să se usuce.

Ba chiar îmi imaginam cum neutralizez bacteriile de la suprafața pielii și cum nu o să mai am nici o grijă pe parcursul zilei (ca să treacă timpul mai repede). Nu cred că a durat efectul mai mult de 3 sau 4 ore, după care a început calvarul. 

I-am dat mai multe șanse în cele câteva săptămâni (cât a stat în posesia mea), însă nu ne-am înțeles deloc. Nu merg pe ideea că dacă deodorantul miroase a ceva frumos înseamnă că s-a rezolvat problema, dar lipsa oricărei urme de parfum mi-a întărit convingerea că nu vom rămâne împreună pentru o perioadă lungă.

Al doilea exemplar este mult doritul și așteptatul deodorant spray de la Crystal, în care mi-am pus multe (prea multe) speranțe. 

Mirosul este unul foarte discret și nu neapărat pe placul meu. Nu e deloc fresh, mai degrabă îl asociez cu ceva îmbâcsit și bătrânicios. E foarte posibil să mă fi obișnuit cu mirosurile puternice ale deodorantelor pe care le-am folosit până acum, dar aveam un feeling că ceva nu e în regulă.

Deodorantul vine într-un recipient de plastic, cu pulverizator, are 118 ml și a costat 3.64 $ (în jur de 12.5 lei). Prima folosire a fost un fel de scenă de război, în care eu mă chinuiam să apăs pulverizatorul, iar el se încăpățâna să nu se lase apăsat. Când într-un final am reușit, în loc să pulverizeze, scuipa (nu știu cum să mă exprim altfel).  

A durat ceva timp până când a început să funcționeze cum trebuie, însă atunci deja îl foloseam doar seara, pentru că nu făcea față. E ciudat, pentru că pe iHerb are review-uri foarte bune, iar eu m-am lăsat purtată de cuvintele pline de laudă. Mă bucur totuși că nu a fost o gaură în buget.

Până la urmă m-am dus la DM și am luat un deodorant solid de la Dove (Natural Touch Dead Sea Minerals), care miroase perfect și face față cu brio (asta până se obișnuiește pielea cu el și începe iar să facă figuri).  Sunt curioasă dacă a mai încercat cineva oricare din cele două deodorante și cum s-a împăcat cu ele, așa că aștept comentarii.

Update: Nu prea mi-a prins vopseaua. Uitasem cât e de greu să scapi de roșcat. Știu că l-am vopsit cam des în ultima vreme și tocmai ca să nu mai fiu nevoită să continui, am vrut să revin la o culoare care nu necesită retușuri la rădăcini. Îmi rămân două variante: să îl decolorez/ vopsesc sau să îl las să crească și să-l tot scurtez pe parcurs.