1+1

 The Beauty Tag - știam că trebuie să fie ceva cu beauty, însă nu aveam o continuare. După 3 zile și jumătate de agendă mâzgălită, Tag-ul din coadă suna tot mai firesc - "tăguiesc" tot ce-mi place într-un singur loc.

Acum doi ani, pe vremea asta, dădeam drumul (oficial) blogului The Beauty Tag. Aveam pregătite câteva zeci de postări, în ideea că cine mă descoperă trebuie să aibă material de lectură. Mult timp am preferat să țin totul secret (un blog secret, ha!) și doar două persoane știau de el.

Când m-am hotărât să scriu, aveam în spate ani buni de Youtube cu vloggerițe cunoscute și mai puțin cunoscute, aveam wishlist-uri interminabile cu produse care nu se găseau la noi și păreri multe despre cele pe care le luam regulat de pe rafturile magazinelor. Am vrut să transmit idei, păreri, un sfat, să pun cap la cap informațiile citite, auzite, experiențele personale și astfel, cumva, să ajut. Vorbind și scriind despre ce-mi place.

Vara trecută am avut o perioadă grea și am luat o pauză de câteva luni. Chiar mă gândeam să renunț la blog. Timpul trecea, iar întoarcerea mi se părea tot mai departe, simțeam că legătura s-a rupt, s-a pierdut în momentul în care n-am mai scris.

Nu sunt genul de persoană care să reia ceva, însă The Beauty Tag mi-a adus multe satisfacții, responsabilitate, prieteni, m-a ajutat să mă dezvolt, să cresc, să cunosc și să înțeleg. The Beauty Tag înseamnă timpul meu liber, bucuria de a mă juca cu produse și idei, un spate încordat de la prea mult stat pe scaun în fața laptop-ului, cafele băute cu voi, citind comentariile, muncă - de la text la poze, editat și promovat, I am the one & only. Și m-am întors.

Prima postare a fost cea despre tenul meu - puțin stângace, nici nu știam pentru cine scriu. Pe vremea aia îmi plăcea și să dau tot felul de efecte pozelor, mi se părea că arată mai interesant așa. Profilul de Facebook l-am făcut în primul rând...to put a face to the name și așa am ajuns să vă știu pe o parte din voi.



Primul comentariu a venit de la Georgiana și m-am bucurat nespus. Eram citită, cineva din spatele monitorului își trecea privirea peste rândurile scrise de mine.

Primul share pe Facebook l-am simțit în plex. There's no going back, now more people know. Mă simțeam descoperită și m-am relaxat cu greu. Trimiteam ceva în mediul virtual și aveam să primesc răspunsuri. Ca și cum ai bate într-o ușă închisă și cineva, de după ea, fără față, bate înapoi.

De atunci și până acum numărul de cititori a crescut, iar eu mă bucur. E o confirmare că sunt pe drumul cel bun. Astăzi împlinesc doi ani, pe care-i sărbătoresc, în primul rând, în suflet. Și apoi aici, cu voi. Da, astăzi mă adresez vouă - la plural - deși, în general, prefer să vorbesc la persoana a II-a singular, cu fiecare în parte, căci mi se pare mai intim.