NEW YEAR'S RESOLUTIONS (III)

Ca să nu rup lanţul postărilor, revin şi de această dată cu rezoluţiile pe anul în curs, doar că acum simt lucrurile altfel.

În primul rând, refuz să văd 2015 ca un nou început. Dacă până acum mi-a plăcut să pun punct şi s-o iau de la capăt an de an, plină de speranţă şi cu lista de obiective la purtător, de data asta privesc totul ca pe o continuare. Cumva, mi se pare copleşitoare ideea unui nou an plin de 365 de zile şi nu cred că mă simt în stare de o aşa presiune. În plus, 2014 a fost un an frumos şi plin de revelaţii pentru mine, aşa că prefer de o mie de ori să privesc totul ca pe o continuare.

De ce să încep o nouă carte cu 365 de file şi să o fac bestseller, când pot continua capitolele? Da, va fi o carte foarte groasă, dar e cartea vieţii mele, deci nu pot avea pretenţia de a o transforma în una de buzunar (deşi, dacă m-aş chinui puţin, poate-poate ar ieşi). Multe din planurile gândite şi încropite în 2014 îşi au continuarea acum şi vreau să păstrez puntea asta, nu să diferenţiez şi să separ lucrurile.

Şi m-am gândit să procedez exact pe dos acum: în loc să trasez iar obiective de care poate uit, mai bine nu-mi propun nimic şi văd ce iese. Asta nu înseamnă că la final de an, dacă va fi să trag linie, nu voi avea nimic de lăudat sau criticat. Adică nu voi sta degeaba :)

Unele lucruri se înrădăcinează adânc şi nu mai e nevoie să le scrii pe foaie: sunatul celor dragi care stau prea departe ca să-i vezi des, dar pe care-ţi place să-i auzi şi să-i asculţi, nutriţia şi exerciţiul fizic - le am în minte, ca nişte pitici care nu se lasă duşi, dar în loc să mă copleşesc cu rutina şi presiunea unui workout zilnic, am să fac când pot, cât pot şi cum simt, momentele de relaxare şi deconectare pe care am să mi le ofer fără regret, chiar în mijlocul haosului, micile atenţii care-i fericesc pe cei din jur, fie că e vorba de un cadou, o vorbă sau un gest.

Blogul - rămâne important, iar voi la fel de importante. Mă bucur nespus la fiecare comentariu, chiar dacă nu reuşesc mereu să răspund pe loc şi las activităţile să întârzie dialogul. Dar le citesc şi îmi creşte inima. La fel de mare ca atunci când reuşesc să vă surprind cu câte ceva şi îmi spuneţi că vă place ce vedeţi/citiţi.

Cu siguranţă îmi vor mai veni idei noi de experimente, sper să reuşesc să scriu despre toate. Update-uri la challenge-ul cu părul nu am mai ţinut, vreau să reiau seria asta de postări. Am vrut să scriu despre foarte multe alte descoperiri ("tunderea" vârfurilor despicate cu flacăra unei lumânări, co-washing, oil pulling, cum se machia bunica pe vremea când nu erau atât de multe variante, ce suplimente am mai luat pentru păr), dar uneori chiar şi ritmul ăsta sărăcăcios de 3 articole pe săptămână a devenit o provocare. Mi-ar plăcea să-mi spuneţi despre ce anume aţi mai vrea să citiţi (exceptând review-urile, astea sunt default).

Vreau să reuşesc să scriu despre toate nebuniile care-mi trec prin cap şi să le împart aici, cu voi, însă atunci când n-am să mai pot, am să iau pauze. Oricât de bine mă simt aici, câteodată se întâmplă să nu reuşesc să leg nici măcar două cuvinte şi atunci, decât să forţez lucrurile, prefer să las pauza să-şi facă treaba. Sărbătorile astea au fost minunate din acest punct de vedere - departe de monitor, ochii mei se simt mai bine. Departe de social-media, am reuşit să mă conectez la viaţa reală, alături de familie - fără să fiu distrasă. Şi-mi simt creierul mai fresh, iar rotiţele s-au uns mai bine.

Sper să reuşesc să citesc mai mult. Mai multe cărţi. Mă aşteaptă. Singura atenţie pe care le-o ofer unora din ele e când şterg săptămânal praful de pe coperte. Încă sunt marcată de cea amintită în ultima postare şi chiar mă gândeam să-i dedic un articol, chit că ar fi unul plin de citate. Ar fi loc de-un astfel de articol?

Am câteva proiecte mari în minte şi sper ca anul ăsta să reuşesc să le conturez cât de mult şi de bine pot. Sper să ajung în Scoţia. Sper să reuşesc să-mi iau mai multe haine, ca să nu mă uit ca mâţa-n calendar când e vorba de vreun eveniment sau zi mai specială. În situaţii din astea, aş putea să aleg din 15 oje şi 10 farduri de ochi, dar la capitolul ţinute e mai dificil: am de ales între două rochii. 

Nu ştiu...Sper doar să fie bine. Să fim sănătoase şi împlinite şi să trecem peste clipele nasoale cu calm şi convingerea că va fi bine. M-am hotărât să păstrez motto-ul de anul trecut:

În încheiere, vă fac cunoştinţă cu cadoul de Crăciun cules de la secţiunea Adopţii dintr-un pet-shop botoşănean: Babadook, motanul elegant, negru, cu guleraş şi şosetuţe albe, momentan cu un singur ochi (al doilea e pe vine, mâine scoatem firele să vedem dacă e bine sau nu). Cel mai jucăuş, tembel, lipicios, torcăcios, mustăcios, mâncăcios şi ghemotoc motan, botezat după ultimul film de groază văzut (The Babadook - a horror with a twist, vi-l recomand - o parte din banii pentru film a fost strânsă pe Kickstarter şi asta mi se pare tare).

I mai spune papagal, pentru că una din activităţile preferate e să se caţere pe oameni ca-n copaci şi să stea la înalţime, pe umăr, de unde toarce şi se lipiceşte de faţă. Îi plac şoarecii de pluş de la Ikea, îi maltratează zilnic, de mai multe ori.

Nu înţelege ideea de geam şi se izbeşte în uşa de sticlă de câte ori are ocazia (uneori de două ori la rând, ca să se convingă). Mi-a făcut mâinile ferfeniţă. Pixurile și alte obiecte de mici dimensiuni ajung, cu ajutorul lui, în Triunghiul Bermudelor - never to be found again. Set-up-urile pentru Instagram nu vor mai fi ce au fost. E adorabil!

Nu ştiu ce planuri aveţi pe anul ăsta, dar orice aţi avea în minte, sper să reuşiţi să duceţi la capăt, oricât de dificil ar fi :) Şi nu mă supăr dacă-mi povestiţi aici, chiar recomand: facem schimb de idei şi ne inspirăm! Şi, dacă ai ajuns până aici, mulţumesc pentru răbdarea de a citi (m-a cam luat valul).